Eu sunt..

Fotografia mea
Bucuresti, Romania
Eu sunt Noi, o grămadă de variante mai mult sau mai puţin dispensabile . Eu sunt Tu , scânteia din ochiul tău atunci când mă doreşti sau mă dispreţuieşti. Eu sunt Nimeni , singurul anonim ce se bucură de toate bogăţiile fără a i se reclama ceva. Eu sunt Nimicul , cel care mereu îţi rămâne atunci când totul te-a dat deoparte. Eu sunt gândul ce nu-şi mai încape în minte şi visul captiv în ochi deschişi. Eu sunt catalepsia euforică , dulce înmărmurire între hotare nedescrise ochiului uman, beatitudine pulsând a moarte şi viaţă fără început.. Aşadar , Eu sunt!

marți, octombrie 05, 2010

Trezirea.

M-am trezit ca o naluca trezita dintr-un vis adanc si fara logica in aceasta Realitate , m-am trezit intr-un corp cald si gol.. intr-o cada plina cu apa curata si limpede ce parea a-mi scalda acest trup nou ..
M-am trezit ametita , nu stiam pentru inceput cine sunt , ce vreau ..ori de ce eram acolo .. doar resimteam greata si amestecul de sunete zdrobitoare pentru mintea mea ..ce in vis o avusei ca si adormita ..
Ochii imi erau incetosati .. de fapt..vederea imi era incetosata , ochii erau din fericire la locul lor .. se pare ca in sfarsit aveam ochi PENTRU A VEDEA !Intr-un gand fugar , speram sa ma vad , acum si real .. nu doar in fantasmele in care fusesem azvarlita pentru o eternitate ..
Cum spuneam .. ochii imi erau incetosati ..i-am deschis insa cu un curaj de care nu ma gaseam capabila vreodata , era pentru prima oara cand Dumnezeul meu imi daduse acesti ochi ..si tot pentru prima oara aveam curajul de a-i mi deschide , negandindu-ma la posibile consecinte ..Mai intai , mi-am privit mainile. Erau atat de albe , ca si-n Visul meu de pana atunci , dar erau diferite acum. Mainele mele erau albe , dar pielea-mi era vie .. imi simteam parca porii respirand noul aer al acestei Lumi , in care pare-se ca incepusem a trai o noua Realitate. Ciudat pentru mine , degetele imi erau in plina miscare .. ma puteam misca fara teama iar unghiile-mi erau vopsite-n rosu' .. o alta ciudatenie pentru mine. Privind de-asemeni si apa ce plutea peste trupul meu .. mi-am bagat mainile in apa si mi-am clatit cu nerabdare fatza , indiferent de rece ori cald.. muream de narabdare sa simt APA .. cum este sa-ti atinga chipul.. in realitate! suflarea , atingerea , auzul , vederea.. acestea imi erau simturi total diferite fata de cele avute in cealalta Lume! Si-mi placeau! Vroiam mai mult pe clipa ce trecea! Si mai plina de curaj , m-am sprijinit in mainile mele.. ( noile mele maini!!!) si am dat sa ies din cada ... muream de disperare si curiozitate sa-MI simt pasii.. noi mei pasi! Un firicel rosu s-a raspandit deodata in apa limpede.. Ce era asta ...? Rosul care l-am visat tot timpul in fantasmele mele .. era in sfarsit aici.. raspandindu-se in intunericul ochilor mei .. luminandu-mi zambetul ... Era sangele meu , cel ce-mi purta culoarea fiintei mele!

Acest sange , acest rosu pur , intens .. vital ! Inima-mi batea asa cum niciodata nu o auzisem batand , o simteam spargandu-mi pieptul intr-un ritm atat de salbatic! Sanul imi tremura sub bataia ei , era VIATA ceea ce simteam in mine ! Clipa trecea , apa se-nrosea.. Apa se-nrosea cu viata mea.. Ma simt atat de vie acum! Nu am simtit niciodata o asemenea clipa , nu am simtit nicicand o asemenea vapaie arzand in mine , zbatandu-se in mine .. Am iesit din cada .. Aceasta camera parea a fi fost o baie .. Intr-o clipita peretii acesteia au disparut .. si m-am gasit aflata in mijlocul unei frumoase.. poate celei mai frumoase campii pline de flori ..printre cele mai frumoase visate vreodata .. si in fata unei Usi.

Ce este aceasta Usa ? Ce cauta aici ? In mijlocul unui spatiu deschis? Nu am nimic de deschis .. Nici sa inchid.. Cu ce scop mi-a fost pusa-n cale ? Unde ar putea duce ? E atat de frumos aici.. Este ZI! In sfarsit.. ESTE ZI! Nu am vazut "ziua" intr-atat de luminoasa asa cum ochii mi-o zaresc acum! E atat de frumoasa, Doamne! Pot sa vad Cerul .. Pot sa vad si Norii.. ei sunt atat de diferiti fata de ceilalti .. Sunt albi si par atat de usori .. si atat de aproape de mine ! Aproape ca ii pot atinge! Soarele asta ma face sa zambesc .. Soarele asta nu ma mai arde .. Soarele asta e diferit .. Si mirosul asta .. Atata parfum .. Sunt florile de vina .. Si vantul.. nu mai e aspru cu mine .. Vantul asta mi-e bland si cald .. As putea trai ..As putea TRAI aici pentru totdeauna , oare imi dau seama de asta ?As putea sta aici , nicicand nu ma voi mai intoarce ..

Imi simti deodata picioarele ude.. Apa din cada se revarsa peste picioarele mele .. Rosul sangelui meu se intinse peste iarba frageda .. Florile .. Frumos alb .. era acum intinat de Rosul meu .. Usa incepu a se cutremura .. Pamantul de sub picioarele mele incepu a se cutremura si el .. Aud gemete .. Vantul incepu sa bata tot mai cu putere.. Furia i se simti in aer .. Nu stiam ce se intampla .. De ce ? De ce si locul asta se surpa cu mine ? Am inceput sa fug , picioarele ma dureau .. taieturi pe care nu le vazusem pana atunci se deschisera tot mai adanc, sangele curgand din mine imi slabea trupul .. Mi-am privit mainile .. Venele imi erau secatuite .. Ma-nvaluisem toata fara voia mea in propriul meu Sange .. Cand am crezut ca am iesit pe acea Usa ..am realizat ca tocmai am intrat .. Inapoi in locul de unde in seara aceea am horatat sa plec .

Ma intorsesem in locul unde fusesem trimisa de atatea ori. Ma intorsesem in momentul "plecarii" mele .. Mi-am privit chipul in oglinda sparta . Nu era ultima data , stiam asta. Am facut un pas inapoi, am alunecat in balta sangelui scursa pe jos.. si nu am simtit decat ... Caderea.

Apoi sunetele asurzitoare au revenit ... Nu le mai suportam .. dar miscarea imi era imposibila .. Adevarata greutate reveni mai puternica pe trupul meu. Sunetele asurzitoare pareau tot mai aproape de mine . Apoi .. liniste! S-au oprit! Oh .. erau doar sirenele unei masini , cred... Cine sunt acesti oameni ? Oh ... ei sunt .. Ei doar.. Ei incearca ...

Sa ma readuca la viata.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu