O Clipă

Din tot haosul din jurul său , cugetul îi urla fantasme în minţi paralele . Îşi închise ochii , lăsându-şi pleoapele să cadă grele şi speră ca pentru preţ de o clipă să prindă o undă de linişte şi să o ţină strâns în căuşul suflării dinăuntrul ei. Voci se izbeau turbate de fruntea încreţită de gânduri şi gândurile îi picurau şoapte obsecene pe buze.. Era dulce. Îşi muşcă cu uşurinţă buzele şi sângele i se păru dulce. Ciudat. Străin. Întunericul îşi juca siluetele fără simţire , ochii îi deveniră tot mai greoi. Ce dorinţe necunoscute îi penetrau , oare, adâncimea fibrelor sale interioare ? Pentru acea clipă reuşi a-şi topi identitatea şi trupul îi deveni deodată .. străin.
Era doar o clipă. Şi nu uită a-şi deschide ochii în clipa ei. Pe-o bucată de cer smuls dintru rădăcinile sale ,se-nălţa abandonată crucea ultimelor  zile de viaţă şi soarele îşi plângea sângele scurs într-un Apus al Sfârşitului.
Crucea îi era familiară cumva , căci primi zece ani de viaţă i-a petrecut privind cum soarele se lăsa străpuns de ascuţimea acesteia la fiecare apus. Şi copil fiind pe-atunci , îşi lăsa privirile fascinate de măreţia unei simple cruci de oţel ...şi spera că vreodată şi ea va fi în locul soarelui ..
Însă ea nu avea niciodată a fi un soare precum 'cela ci doar una dintre multe alte raze muribunde . Şi într-un sfârşit , raza se izbi de pământ şi deveni un crater gol şi adâncit de furia cu care fost-a azvârlită din Lumină .. în Întuneric.
The only thing that burns in Hell is the part of your life that you won't let it go ..


       


                                                                UNFINISHED......