Eu sunt..

Fotografia mea
Bucuresti, Romania
Eu sunt Noi, o grămadă de variante mai mult sau mai puţin dispensabile . Eu sunt Tu , scânteia din ochiul tău atunci când mă doreşti sau mă dispreţuieşti. Eu sunt Nimeni , singurul anonim ce se bucură de toate bogăţiile fără a i se reclama ceva. Eu sunt Nimicul , cel care mereu îţi rămâne atunci când totul te-a dat deoparte. Eu sunt gândul ce nu-şi mai încape în minte şi visul captiv în ochi deschişi. Eu sunt catalepsia euforică , dulce înmărmurire între hotare nedescrise ochiului uman, beatitudine pulsând a moarte şi viaţă fără început.. Aşadar , Eu sunt!

marți, octombrie 05, 2010

Probabil ....


" ...Nimic din ce-ar putea întruchipa asemănarea mea nu înlesneşte cu adevărat esenţa proprie , acidă în mine , otrăvitoare pentru ceilalţi.

Probabil Moartea va veni asupra mea nesăbuită şi mult prea înfometată ca să mă mai întrebe "Vrei?" , probabil totul se va termina în mai puţin de o clipă stinsă în Amurg , probabil nu voi şti că am plecat dintre voi nici dacă mi-aş deschide ochii să mai văd o dată Răsăritul ..
Probabil Totul nu ar mai avea nici un sens atunci.
Probabil Visul nu ar mai fi vis , ci un simplu vârtej de erori umane , însămânţate de-a lungul timpului în mine..Probabil suflarea mea nu ar mai stinge ultima lumină , probabil Tu nu vei fi niciodată lângă mine .. nici măcar să-mi sorbi moartea de pe buze , nici măcar să-mi săruţi ochii stinşi ..
Probabil voi primi ceea ce merit ..Ceea ce am făcut ca să merit ..
Probabil toţi se vor stinge înaintea mea. Aş fi nevoită să-mi îngrop rădăcinile şi odraslele cu mâinile goale , golită şi eu în mine însămi , de dor şi durere ..
Probabil nici Iadul nu mă va primi ..

Probabil voi rămâne a nimănui ..

Aş fi vrut să rămân a Ta .. Să mă ai într-o palmă , cenuşă măcar rămasă .. Să mă risipeşti printre degete , să mă azvârli în Valuri hămesite , să mă respiri .. să mă doreşti în viaţa ce-ar urma şi să mă aminteşti în viaţa ce-a trecut ..

Aş fi vrut ca totul să se fi scurs altfel ..
Multe nu au fost aşa cum ar fi trebuit , pentru mine ..
Nu sunt eu de vină pentru că ...

....că le-am trăit aici, aşa ..

Probabil nimeni nu va şti şi cine le ştie deja , le va păstra , apoi uita ..

Probabil că nu am fost făcută să Te iubesc , ci să Te dezamăgesc , să Te înşel , să Te învăţ a-mi fi Călău.

A mă urî .

Probabil Nenăscutul meu va muri înainte de a se naşte .
Trist.

" Dulce amăgire , cutreieră-mi fruntea în cete de gânduri şi pierde-mă în ele , să nu-mi fiu lucida propriei mele morţi !"

Probabil nu înţelegi , nu ? Citeşti .. dar nu înţelegi . Şi dacă înţelegi , nu poţi atinge.

Probabil mâine va rămâne ieri.
Pentru mai mult de-o veşnicie.



Probabil ..."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu