Uneori îţi simt Cuvântul bătându-mă uşor pe umăr , mă-ntorc şi văd doar umbre fade cu ochi închişi , atărnând greu de ramuri cu vise ..Şi cuvântul îmi cerne ecouri distante în minte , şi întunericul îmi picură secunde de aşteptare , şi Tu încetezi să mai respiri...
....pentru mine.
Preaiubitul meu zeu , odinioară şi eu fost-am sămânţa din Tine şi fost-am frumos şi pur şi servit-am toată bunătatea din mine . Şi părăsit-am grădina-mi cu flori ..pentru o lume unde durerea îşi ridică ziduri şi timpul trece neiertător.Şi totuşi , am închis ochii şi mi-am deschis auzul pentru cântecelul de bun venit ..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu