*RĂDĂCINI:
Îşi frânse genunchii de asfalt , scuipă ceva sânge cu pământ , loviturile încă îi mai contractau muşchii , buzele îi tremurau într-un ţipăt strangulat , iar ochii i se înnegriseră.
În bucăţile sfărâmate ale oglinzii se proiecta imaginea ei. Sânii îi erau însângeraţi , pântecul clocotea în vibraţii sacadate , spatele îi trosnea în dureri nemărginite.
Îşi frânse unghiile din carne şi sânge în peretele camerei. Durea ca dracu. Nu ştiu pe moment ce i se întâmpla, ştia doar că trupul îi urlă într-un extaz al durerii , dincolo de limitele lumeşti. Se înecă şi scuipă violent încă o gură de pământ şi sânge. Paşi cutremurători se auzeau zguduind fiecare perete , iar oglinda îi cutremură pentru o clipă privirea : se întâmpla! Chiar se întâmpla!
Calmează-te ! Nu poţi decât să laşi să se întâmple... îşi spuse fremătând printre mişcări nevăzute. Veneau. Venea. Orice ar fi fost .. venea. După atâta timp , venise să-şi ia promisiunea în dar.
Mamă .. Ce-ai făcut..
Îşi simţi deodată coloana ca şi scoasă din rădăcini , atunci rupse tăcerea şi urlă din toată fiinţa. Şi urlă. Şi urlă. Atunci îşi căpătă după atâta aşteptare ..aripile.
Într-adevăr, renaşterea doare !
Paşii se auzeau tot mai aproape de ea. Se ridică sprijinindu-şi palmele pătate de sânge . În ciobul de oglindă rămas îşi văzu dinţii depăşindu-i buzele într-un surâs dureros. Apoi ochii. Acum ochii ei nu mai erau de lut. Negrul ochilor ei reflectau o adevărată grădină a Întunericului. Sute de trupuri goale , dezbrăcate de păcate în mod repetat , se îmbinau într-un dans al amorului negru , în ţipete de jale, regret, cereau îndurare şi absolvire ; într-adevăr .. grădina Edenului văzută de cealaltă parte a Oglinzii ..
Când îşi întoarse privirea către fereastră , vuietul puternic al vântului smulse toate gratiile ..apoi ei veniră. Şi intrară. Unul câte unul apoi mai mulţi , lacomi şi doritori pentru trupul ei neprihănit . Cu cât se înfruptară din ea, cu atât aripile luau formă iar când îşi ridică privirile către Cer ,într-un cor toţi îi murmurară că nu există adăpost decât Jos ..şi îi forţară privirile către pământ , atunci fiinţa concepută îşi văzu un cu totul alt părinte…
Eu sunt..
- Euphoric Katalepsia
- Bucuresti, Romania
- Eu sunt Noi, o grămadă de variante mai mult sau mai puţin dispensabile . Eu sunt Tu , scânteia din ochiul tău atunci când mă doreşti sau mă dispreţuieşti. Eu sunt Nimeni , singurul anonim ce se bucură de toate bogăţiile fără a i se reclama ceva. Eu sunt Nimicul , cel care mereu îţi rămâne atunci când totul te-a dat deoparte. Eu sunt gândul ce nu-şi mai încape în minte şi visul captiv în ochi deschişi. Eu sunt catalepsia euforică , dulce înmărmurire între hotare nedescrise ochiului uman, beatitudine pulsând a moarte şi viaţă fără început.. Aşadar , Eu sunt!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu