Sufletul ei se-ntindea între aşternuturi de zăpadă , cerul fremăta lacrimi negre , iar sângele înghiţea lacom albul rece din jurul său . Adânc în ochii ei se strecură o himeră neagră , pătrunzând dureros marginile privirilor din jur şi totuşi zâmbetul îi devenea tot mai transparent şi îngheţat.
Până şi Soarele purta doliu în acea după-amiază târzie şi corbii îşi purtau dansul morţii în cercuri haotice. A fost ceasul în care lumile au năvalit oarbe şi orbite , ceasul în care carnea s-a lăsat pradă dezintegrării şi sufletul a rămas singur , gol şi încă pulsând în braţele unei morţi reci.
Era ceasul al Şaselea din sutele de ceasuri scurse printre gânduri induse într-o luptă constantă de supravieţuire . Căuta sub o formă nedefinită să îşi adune ultimele răsuflări pentru ca gândurile ei să schiţeze cele din urmă retrospective ale vieţii de-Atunci . Dintr-o dată , devenise ea însăşi ancora ce îşi căuta prinderea în tărâmul vieţii , însă moartea abia ce-şi ascuţea ghearele reci în acel ceas şi moartea nu se grăbea deloc . Poate că nici nu vroia să trăiască , era dorinţa de a exista cea care îi devora sufletul ca un vierme laş în faţa Inevitabilului . În acel ceas , tot ceea ce simţise vreodată , tot ceea ce trăise îngheţa într-un mod lent şi dureros .
Groaza lua naştere într-un pântec fără formă şi totuşi părea a-i fi sfâşiat fiecare centimetru de carne , cu cât dorinţa de a exista îi creştea deopotrivă ..
Unde dracu' se afla de fapt ? Cine era acum ? Cine era aici ? Ce era peticul ăsta de lume în care s-a trezit fără puterea de a se trezi ? De ce doare într-atât ? Era ..Iadul ? Iadul ei ? ..sau era Purgatoriul ? De-a lungul vieţii sale încetase să mai creadă în astfel de tărâmuri ,de fapt încetase să mai creadă în orice altceva în afara minţii ei , aşadar .. "asta" trebuie să fie ceea ce mintea ei a creeat . Era nebunie ? Era .. real ? Durerea întotdeauna îi aducea aminte că ea însăşi e reală . Durerea i-a fost prieten foartă multă vreme . Cum ar fi putut face acum diferenţa ? Şi dacă făcea vreo diferenţă .. cu ce ar fi schimbat asta lucrurile de Acum ? Niciodată nu a ştiut cine este cu adevărat cu toate diferenţele din jurul ei . Şi cine erau cei care o priveau de pe margine ?
TO BE CONTINUED .... OR NOT.
Eu sunt..
- Euphoric Katalepsia
- Bucuresti, Romania
- Eu sunt Noi, o grămadă de variante mai mult sau mai puţin dispensabile . Eu sunt Tu , scânteia din ochiul tău atunci când mă doreşti sau mă dispreţuieşti. Eu sunt Nimeni , singurul anonim ce se bucură de toate bogăţiile fără a i se reclama ceva. Eu sunt Nimicul , cel care mereu îţi rămâne atunci când totul te-a dat deoparte. Eu sunt gândul ce nu-şi mai încape în minte şi visul captiv în ochi deschişi. Eu sunt catalepsia euforică , dulce înmărmurire între hotare nedescrise ochiului uman, beatitudine pulsând a moarte şi viaţă fără început.. Aşadar , Eu sunt!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu