Sunt un mormânt de credinţe oarbe.
Ochii mei îşi au culoarea lutului şi privirile-mi încremenesc uneori într-o ceaţă densă şi ascuţită , acolo unde braţele lor se pierd iar strigările devin ecouri. Simple ecouri.
Sunt lucidă propriei mele existenţe , o fiinţă ce nu-şi poate deschide aripile decât în Cădere.
Vreau să mor. Ca să pot exista . Vreau să mor din prea multă dorinţă de viaţă. Vreau să mă întorc Acasă la un Tată căruia niciodată nu i-am cunoscut chipul. Vreau Acasă ..
Sunt captiv într-un trup de femeie sortit pângăririi , sunt captiv în ochii ei mult prea orbi ca să mă vadă şi să mă elibereze . Sunt aici. Aşteptând mâinile ce mă vor smulge din ea şi din mine însumi.
Salvează ..
Salvează înainte de a renunţa.
Nu am salvat nimic altceva decât resturi din care nu mă mai pot întregi.
Fost-am cândva un întreg.
Obişnuiam să urmăresc de pe cealaltă parte a oglinzii .. Jumătăţile. Eu nu am simţit niciodată cu adevărat Singurătatea aşa cum Ele au simţit-o pentru că eu m-am născut cu aceasta curgându-mi prin vene şi şoptindu-mi în vise. Aş fi vrut să le cunosc singurătăţile. Aş fi vrut să ştiu ce-nseamnă a fi neîntregit , însă eu nu am jelit niciodată decât pe mine însumi . Moartea lor am onorat-o cu câteva lacrimi ipocrite apoi am mers mai departe. M- am născut întreg şi am petrecut un sfert din viaţa de aici minţindu-mă că sunt precum Ceilalţi. Minţindu-mă că într-o bună zi voi ştii ce-nseamnă să fi fost un copil bun , un adolescent în căutarea identităţii , un adult pe drumul maturităţii .. M-am minţit că într-o bună zi voi fi şi eu precum celelalte fete devenite femei , aşa cum mă mint că voi fi şi eu mamă .. Însă cine spune că orişice femeie are dreptul de a fi mamă ? .. Cine spune că eu aş putea ... Cine îmi spune MIE că sunt precum Ceilalţti când TOT ce-am putut să realizez AICI sunt resturile din proprie-mi carne prea devreme putrezită ?!
Oh...
Tot ceea ce am realizat .. a fost numai deosebire dintre mine şi ceilalţi. Dacă nu aş fi fost contra propriului patetism, mi-ar fi părut rău pentru mine. Însă nu-mi pare.
Sunt ceea ce sunt . Şi ceea ce sunt e ceea ce merit.
Credinţele mele oarbe ..
Am crezut în durerile lumeşti ca fiind doar ale mele . Nu ştiut-am că ceea ce a durut până acum nu a fost decât proiecţia propriilor mele credinţe .. oarbe. Nu doare să fiu diferit de Voi. Nu doare să fi gustat mizeria lor. Nu durerile sunt cele care dor ,ci noi. Eu. Eu dor. Eu dor şi mă dor pe mine însumi.
Nu mai sunt vise în ochii mei.
Nu mai sunt vise în ochii ei.. Nu mai sunt ramuri printre care să rătăcesc. Nu mai sunteţi Voi pe care să alegem. Nu vor mai fi nici amintiri la care să ne întoarcem.
Şoapte..
Şoapte îngână glasul ei mut. Soapte amuţite.
Vechi cântecele , murmur neîncetat , pământul îşi face chemarea..
Ceea ce văd în oglindă mă dezbracă de orice temeri. Şi ceea ce văd în oglindă mă jupoaie de orice speranţă.
Slavă Mie , căci există Măşti ..
Ochii mei îşi au culoarea lutului şi privirile-mi încremenesc uneori într-o ceaţă densă şi ascuţită , acolo unde braţele lor se pierd iar strigările devin ecouri. Simple ecouri.
Sunt lucidă propriei mele existenţe , o fiinţă ce nu-şi poate deschide aripile decât în Cădere.
Vreau să mor. Ca să pot exista . Vreau să mor din prea multă dorinţă de viaţă. Vreau să mă întorc Acasă la un Tată căruia niciodată nu i-am cunoscut chipul. Vreau Acasă ..
Sunt captiv într-un trup de femeie sortit pângăririi , sunt captiv în ochii ei mult prea orbi ca să mă vadă şi să mă elibereze . Sunt aici. Aşteptând mâinile ce mă vor smulge din ea şi din mine însumi.
Salvează ..
Salvează înainte de a renunţa.
Nu am salvat nimic altceva decât resturi din care nu mă mai pot întregi.
Fost-am cândva un întreg.
Obişnuiam să urmăresc de pe cealaltă parte a oglinzii .. Jumătăţile. Eu nu am simţit niciodată cu adevărat Singurătatea aşa cum Ele au simţit-o pentru că eu m-am născut cu aceasta curgându-mi prin vene şi şoptindu-mi în vise. Aş fi vrut să le cunosc singurătăţile. Aş fi vrut să ştiu ce-nseamnă a fi neîntregit , însă eu nu am jelit niciodată decât pe mine însumi . Moartea lor am onorat-o cu câteva lacrimi ipocrite apoi am mers mai departe. M- am născut întreg şi am petrecut un sfert din viaţa de aici minţindu-mă că sunt precum Ceilalţi. Minţindu-mă că într-o bună zi voi ştii ce-nseamnă să fi fost un copil bun , un adolescent în căutarea identităţii , un adult pe drumul maturităţii .. M-am minţit că într-o bună zi voi fi şi eu precum celelalte fete devenite femei , aşa cum mă mint că voi fi şi eu mamă .. Însă cine spune că orişice femeie are dreptul de a fi mamă ? .. Cine spune că eu aş putea ... Cine îmi spune MIE că sunt precum Ceilalţti când TOT ce-am putut să realizez AICI sunt resturile din proprie-mi carne prea devreme putrezită ?!
Oh...
Tot ceea ce am realizat .. a fost numai deosebire dintre mine şi ceilalţi. Dacă nu aş fi fost contra propriului patetism, mi-ar fi părut rău pentru mine. Însă nu-mi pare.
Sunt ceea ce sunt . Şi ceea ce sunt e ceea ce merit.
Credinţele mele oarbe ..
Am crezut în durerile lumeşti ca fiind doar ale mele . Nu ştiut-am că ceea ce a durut până acum nu a fost decât proiecţia propriilor mele credinţe .. oarbe. Nu doare să fiu diferit de Voi. Nu doare să fi gustat mizeria lor. Nu durerile sunt cele care dor ,ci noi. Eu. Eu dor. Eu dor şi mă dor pe mine însumi.
Nu mai sunt vise în ochii mei.
Nu mai sunt vise în ochii ei.. Nu mai sunt ramuri printre care să rătăcesc. Nu mai sunteţi Voi pe care să alegem. Nu vor mai fi nici amintiri la care să ne întoarcem.
Şoapte..
Şoapte îngână glasul ei mut. Soapte amuţite.
Vechi cântecele , murmur neîncetat , pământul îşi face chemarea..
Ceea ce văd în oglindă mă dezbracă de orice temeri. Şi ceea ce văd în oglindă mă jupoaie de orice speranţă.
Slavă Mie , căci există Măşti ..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu