Pentru Soarele meu

Căci cine sunt eu ? Ce sunt ? Dacă nu temniţă pentru mine şi exilul pentru tine ..

Visez mai mult decât uneori cu ochii deschişi către un prim răsărit dinaintea ultimului apus.. Visez mai mult decât aş fi făcut.o vreodată în asemenea.. circumstanţe. Iar dacă visul meu s-ar dovedi a fi o minciună .. ( zâmbesc ), ei bine.. viaţa e plină de minciuni , mici -mari .. şi ei le numesc speranţe.

 Am trăit destul de mult printre ei încât cred că mi-aş permite să am şi eu una dintre acestea ..să-mi picur speranţe până în ultimele-mi suflări. Da, într-adevăr .. simt moartea apropiindu-mi-se în paşi de dans .. şi nu ştiu dacă , odată ivită lângă mine , îşi va face curaj să mă invite la dans sau nu. Este o durere mai mult decât sfâşietoare să fii lucid .. să fii conştient de asemenea ..deosebite sentimente . Şi nu teama constrânge orice act de eliberare , ci dependenţa de cei iubiţi, de această lume a Umanului , atât de efemeră şi totuşi atât de dorită până şi de nemuritori.

Poate nu am nevoie de un răsărit când în fiecare zi Tu răsari în ochii mei , Iubitule .. şi nu am nevoie de nici un Soare pe când Tu naşti ziua în mine , Iubitule ..

Pentru Soarele meu  apun eu în fiecare noapte şi sting fiece stea cu speranţa că într-o binecuvântată clipă , în sfârşit se vor naşte şi dorinţe pentru care să mă împlinesc ..