Adevărul Imperfect.

Caut să mă sinucid printre rânduri unde niciodată nimeni nu se va uita . Şi aşa e cel mai bine . Un loc întunecat şi ferit de ochii ignoranţilor , rece şi viu în originile sale muribunde , exact ceea ce un sinucigaş ar căuta. Unul ca mine , de altfel .
Nu ştiu când şi cum m-am îmbrăcat cu o viaţă atât de subţire încât frigul să mă brăzdeze caustic pe margini , nu ştiu cum s-a ajuns până aici şi nici nu cred că mai contează sau că mă mai interesează . Acum adulmec orice urmă de întuneric , disperat să o înghit în mine , disperat să mă dezbrac de tot şi să-mi urluu nefiinţa în goliciunea mea mânjită.

Urăsc atât de mult acum , urăsc tot ce-am clădit vreodată , urăsc fiecare particulă din mine , fiecare gând sculptat abrupt în conştiinţa mea mizerabilă , urăsc hăul în care pe ceilalţi îi târăsc după mine , urăsc minciuna cu care m-am înzestrat în fiecare zi de viaţă .. Îmi urăsc fiinţa cu toată forţa neputinţei mele ! Şi caut să mă sinucid , să omor cu fiecare cuvânt un Eu la care nu pot ajunge niciodată , însă sfârşesc prin a rămâne acelaşi ..
Acelaşi Eu , cu mâinile mânjite de sângele altor euri ucise la mânie sau nevoie , un sinucigaş ce-şi curmă proprii semeni , propriile chipuri , propriile vieţi . Oricât rău aş face , orice aş curma , oricum aş creea , acelaşi rămân , singur şi singurul .
Minciuna Perfectă

O Clipă

Din tot haosul din jurul său , cugetul îi urla fantasme în minţi paralele . Îşi închise ochii , lăsându-şi pleoapele să cadă grele şi speră ca pentru preţ de o clipă să prindă o undă de linişte şi să o ţină strâns în căuşul suflării dinăuntrul ei. Voci se izbeau turbate de fruntea încreţită de gânduri şi gândurile îi picurau şoapte obsecene pe buze.. Era dulce. Îşi muşcă cu uşurinţă buzele şi sângele i se păru dulce. Ciudat. Străin. Întunericul îşi juca siluetele fără simţire , ochii îi deveniră tot mai greoi. Ce dorinţe necunoscute îi penetrau , oare, adâncimea fibrelor sale interioare ? Pentru acea clipă reuşi a-şi topi identitatea şi trupul îi deveni deodată .. străin.
Era doar o clipă. Şi nu uită a-şi deschide ochii în clipa ei. Pe-o bucată de cer smuls dintru rădăcinile sale ,se-nălţa abandonată crucea ultimelor  zile de viaţă şi soarele îşi plângea sângele scurs într-un Apus al Sfârşitului.
Crucea îi era familiară cumva , căci primi zece ani de viaţă i-a petrecut privind cum soarele se lăsa străpuns de ascuţimea acesteia la fiecare apus. Şi copil fiind pe-atunci , îşi lăsa privirile fascinate de măreţia unei simple cruci de oţel ...şi spera că vreodată şi ea va fi în locul soarelui ..
Însă ea nu avea niciodată a fi un soare precum 'cela ci doar una dintre multe alte raze muribunde . Şi într-un sfârşit , raza se izbi de pământ şi deveni un crater gol şi adâncit de furia cu care fost-a azvârlită din Lumină .. în Întuneric.
The only thing that burns in Hell is the part of your life that you won't let it go ..


       


                                                                UNFINISHED......

Suflet singur

Sunt un suflet singur. Sunt singur şi te iubesc în singurătatea mea carnală , în sânge şi carne , în putrefacţia venelor mele , te iubesc pulsând a moarte ..şi suflările-mi sunt tot mai rare şi sugrumate într-un aer sufocant şi lacrimile îmi ard carnea şi chipul îmi geme cioplirea .. Şi te iubesc . Şi te iubesc .. Şi te iubesc atât de mult ..
Când mă doare , mă strâng toată-n mine. Sufletul dă să iasă , însă oasele-mi toate îi zidesc evadarea. Şi carnea-mi străluceşte în interior într-un roşu viu brăzdat în valuri de moarte şi morţi şi încă o data Totul pulsează a moarte. A Mine.
Mi se întâmpla deseori să deschid ochii şi să am vagul sentiment că am fost creeat să fiu singur. Singur într-un trup mai mult sau mai puţin dorit. Singur , stăpân pe un trup şi cu o valabilitate de aproximativ un secol. Creatorul meu .. a fost blând.

Şi iară nu mai termin .. Şi iară rămân neîmplinit .. 

Untitled.

Deep down inside , She was living , breathing . Outside the box  , a whole world was fooling around in grey sheets and wind blew up people's thoughts without they could even know what's happenning .. but , deep down inside .. she w a s ... breathing..
Dancing clouds gave rain first birth ..and rain gave her second thoughts : " To live or not to live ?" that was a big randomn in her mind ..


What do you dream of ?

I dream of my destiny .. but my destiny is forsaken in empty rooms .. I walk alone on a road of dark lights and at each one of them , I wonder .. what else is there ? but the road shows itself like neverending .. so my story  too .. ..


                                   TO BE CONTINUED ....

[ .... ]

Uneori îţi simt Cuvântul bătându-mă uşor pe umăr , mă-ntorc şi văd doar umbre fade cu ochi închişi , atărnând greu de ramuri cu vise ..Şi cuvântul îmi cerne ecouri distante în minte , şi întunericul îmi picură secunde de aşteptare , şi Tu încetezi să mai respiri...

                                                       ....pentru mine.

Preaiubitul meu zeu , odinioară şi eu fost-am sămânţa din Tine şi fost-am frumos şi pur şi servit-am toată bunătatea din mine . Şi părăsit-am grădina-mi cu flori ..pentru o lume unde durerea îşi ridică ziduri şi timpul trece neiertător.Şi totuşi , am închis ochii şi mi-am deschis auzul pentru cântecelul de bun venit ..

Aştepţi ...

Moartea îmi dansează în palmă. Singurul vis în care nu simt teamă este cel în care moartea-mi dansează-n palmă .. şi sărut palma , şi buzele mele sorb moartea într-un sărut , apoi îl suflu cât mai departe în zori .. cât mai departe de mine .. şi pentru o clipă numai , nu mai simt teamă ..

 Zorii dansează şi ei . Într-un roşu crestat în sânge viu , zorii dansează şi ei .. Uneori , când îi privesc acolo , goi în goliciunea lor şi vii în dansul lor , mă întreb dacă vreodată vor reuşi să mă absoarbă şi pe mine aşa cum ei absorb moartea ..Mă întreb cum m-ar privi soarele cu adevărat , eu - fiinţă a nopţii ,de atâtea primăveri  trecute prin atâtea mile ale timpului .. mă întreb dacă suflarea sa mă va arde şi pe mine , odată cu atâtea morţi vii dinlăuntrul meu..

Câteodată , inima-mi bate cu atâta putere ..înecându-se în ghearele lor . De fiecare dată mă-ncred că e sfârşitul. Şi de fiecare dată , mă înşel. Singura capcană crudă a timpului .. este Aşteptarea. 

Aştepţi să te naşti. Aştepţi să faci primii paşi. Aştepţi să rosteşti primele cuvinte. Aştepţi să creşti .. să cunoşti ..Să-ţi cunoşti semenii , să te amesteci printre ei precum aerul .. Aştepţi să cugeţi la fiecare idee nouă , la fiecare lecţie predată , la fiecare palmă luată. Aştepţi să găseşti pe cel asemnea ţie.Aştepţi să te îndrăgosteşti ..tot pe-atât cât aştepţi să suferi . Aştepţi ca durerea să treacă . Aştepţi ca părintele tău să trăiască veşnic. Aştepţi să accepţi că te-ai înşelat. Aştepţi să-ţi vezi visele împlinite. Din nou , aştepţi să accepţi că ele nu se vor împlini vreodată.  Aştepţi ..pentru atâtea lucruri , pentru atâţia oameni ..Şi se mai spune că viaţa-i scurtă ! Fiinţe veşnic nesătule!

Pentru Soarele meu

Căci cine sunt eu ? Ce sunt ? Dacă nu temniţă pentru mine şi exilul pentru tine ..

Visez mai mult decât uneori cu ochii deschişi către un prim răsărit dinaintea ultimului apus.. Visez mai mult decât aş fi făcut.o vreodată în asemenea.. circumstanţe. Iar dacă visul meu s-ar dovedi a fi o minciună .. ( zâmbesc ), ei bine.. viaţa e plină de minciuni , mici -mari .. şi ei le numesc speranţe.

 Am trăit destul de mult printre ei încât cred că mi-aş permite să am şi eu una dintre acestea ..să-mi picur speranţe până în ultimele-mi suflări. Da, într-adevăr .. simt moartea apropiindu-mi-se în paşi de dans .. şi nu ştiu dacă , odată ivită lângă mine , îşi va face curaj să mă invite la dans sau nu. Este o durere mai mult decât sfâşietoare să fii lucid .. să fii conştient de asemenea ..deosebite sentimente . Şi nu teama constrânge orice act de eliberare , ci dependenţa de cei iubiţi, de această lume a Umanului , atât de efemeră şi totuşi atât de dorită până şi de nemuritori.

Poate nu am nevoie de un răsărit când în fiecare zi Tu răsari în ochii mei , Iubitule .. şi nu am nevoie de nici un Soare pe când Tu naşti ziua în mine , Iubitule ..

Pentru Soarele meu  apun eu în fiecare noapte şi sting fiece stea cu speranţa că într-o binecuvântată clipă , în sfârşit se vor naşte şi dorinţe pentru care să mă împlinesc ..

Speranta ...

" Randuri de dor , scriu pentru tine,
Un dor de amor , nestavilit in mine..
Si simt ca Timpul in lacrimi mi-l masor,
Cu gandul tacut in simtirea mea am sa mor...

Aripi de foc peste tine, imi voi asterne
Ochii tai intr-un cald suras imi vor crede
A mea "nenascuta" dorinta de vis infiorator..
Si a ta credinta ca maine nu voi mai avea acelasi ..
...al tau dor.."

" Ti-e dor,mi-e dor ...
Si totul doare !
Imi vei odihni TU , simtirea OARE ?

Aripi de cenusa in ceruri se pierd
Maiastra cenusa in focu-ti ma mistuiesti...
Si azi imi plec privirea , minciuna sa-ti iert
Caci ai fost chip de ceara masluit ...
...si nu mai esti..
..iar ai fugit! "

Omagiu

 Pentru tot ce ai încercat să-mi faci şi ţi-a reuşit , Azi îţi întind păcatele mele să mi le pui ca flori pe ultimul rând de morminte , atunci când Soarele nu-ţi va mai zâmbi..

Am să-ţi sugrum un cel din urmă vis , am să-ţi picur păcate-n sângele zglobiu să-mi guşti moartea de pe buze , să-mi tremuri braţele frânte , să-mi ierţi demonul născut din Oameni..

...Şi Porţile îşi poartă nori plumburii , şi vântul îmi cerne Uitarea ..şi iară Te pierd printre Ramuri de vise cenuşii..

Trezirea.

M-am trezit ca o naluca trezita dintr-un vis adanc si fara logica in aceasta Realitate , m-am trezit intr-un corp cald si gol.. intr-o cada plina cu apa curata si limpede ce parea a-mi scalda acest trup nou ..
M-am trezit ametita , nu stiam pentru inceput cine sunt , ce vreau ..ori de ce eram acolo .. doar resimteam greata si amestecul de sunete zdrobitoare pentru mintea mea ..ce in vis o avusei ca si adormita ..
Ochii imi erau incetosati .. de fapt..vederea imi era incetosata , ochii erau din fericire la locul lor .. se pare ca in sfarsit aveam ochi PENTRU A VEDEA !Intr-un gand fugar , speram sa ma vad , acum si real .. nu doar in fantasmele in care fusesem azvarlita pentru o eternitate ..
Cum spuneam .. ochii imi erau incetosati ..i-am deschis insa cu un curaj de care nu ma gaseam capabila vreodata , era pentru prima oara cand Dumnezeul meu imi daduse acesti ochi ..si tot pentru prima oara aveam curajul de a-i mi deschide , negandindu-ma la posibile consecinte ..Mai intai , mi-am privit mainile. Erau atat de albe , ca si-n Visul meu de pana atunci , dar erau diferite acum. Mainele mele erau albe , dar pielea-mi era vie .. imi simteam parca porii respirand noul aer al acestei Lumi , in care pare-se ca incepusem a trai o noua Realitate. Ciudat pentru mine , degetele imi erau in plina miscare .. ma puteam misca fara teama iar unghiile-mi erau vopsite-n rosu' .. o alta ciudatenie pentru mine. Privind de-asemeni si apa ce plutea peste trupul meu .. mi-am bagat mainile in apa si mi-am clatit cu nerabdare fatza , indiferent de rece ori cald.. muream de narabdare sa simt APA .. cum este sa-ti atinga chipul.. in realitate! suflarea , atingerea , auzul , vederea.. acestea imi erau simturi total diferite fata de cele avute in cealalta Lume! Si-mi placeau! Vroiam mai mult pe clipa ce trecea! Si mai plina de curaj , m-am sprijinit in mainile mele.. ( noile mele maini!!!) si am dat sa ies din cada ... muream de disperare si curiozitate sa-MI simt pasii.. noi mei pasi! Un firicel rosu s-a raspandit deodata in apa limpede.. Ce era asta ...? Rosul care l-am visat tot timpul in fantasmele mele .. era in sfarsit aici.. raspandindu-se in intunericul ochilor mei .. luminandu-mi zambetul ... Era sangele meu , cel ce-mi purta culoarea fiintei mele!

Acest sange , acest rosu pur , intens .. vital ! Inima-mi batea asa cum niciodata nu o auzisem batand , o simteam spargandu-mi pieptul intr-un ritm atat de salbatic! Sanul imi tremura sub bataia ei , era VIATA ceea ce simteam in mine ! Clipa trecea , apa se-nrosea.. Apa se-nrosea cu viata mea.. Ma simt atat de vie acum! Nu am simtit niciodata o asemenea clipa , nu am simtit nicicand o asemenea vapaie arzand in mine , zbatandu-se in mine .. Am iesit din cada .. Aceasta camera parea a fi fost o baie .. Intr-o clipita peretii acesteia au disparut .. si m-am gasit aflata in mijlocul unei frumoase.. poate celei mai frumoase campii pline de flori ..printre cele mai frumoase visate vreodata .. si in fata unei Usi.

Ce este aceasta Usa ? Ce cauta aici ? In mijlocul unui spatiu deschis? Nu am nimic de deschis .. Nici sa inchid.. Cu ce scop mi-a fost pusa-n cale ? Unde ar putea duce ? E atat de frumos aici.. Este ZI! In sfarsit.. ESTE ZI! Nu am vazut "ziua" intr-atat de luminoasa asa cum ochii mi-o zaresc acum! E atat de frumoasa, Doamne! Pot sa vad Cerul .. Pot sa vad si Norii.. ei sunt atat de diferiti fata de ceilalti .. Sunt albi si par atat de usori .. si atat de aproape de mine ! Aproape ca ii pot atinge! Soarele asta ma face sa zambesc .. Soarele asta nu ma mai arde .. Soarele asta e diferit .. Si mirosul asta .. Atata parfum .. Sunt florile de vina .. Si vantul.. nu mai e aspru cu mine .. Vantul asta mi-e bland si cald .. As putea trai ..As putea TRAI aici pentru totdeauna , oare imi dau seama de asta ?As putea sta aici , nicicand nu ma voi mai intoarce ..

Imi simti deodata picioarele ude.. Apa din cada se revarsa peste picioarele mele .. Rosul sangelui meu se intinse peste iarba frageda .. Florile .. Frumos alb .. era acum intinat de Rosul meu .. Usa incepu a se cutremura .. Pamantul de sub picioarele mele incepu a se cutremura si el .. Aud gemete .. Vantul incepu sa bata tot mai cu putere.. Furia i se simti in aer .. Nu stiam ce se intampla .. De ce ? De ce si locul asta se surpa cu mine ? Am inceput sa fug , picioarele ma dureau .. taieturi pe care nu le vazusem pana atunci se deschisera tot mai adanc, sangele curgand din mine imi slabea trupul .. Mi-am privit mainile .. Venele imi erau secatuite .. Ma-nvaluisem toata fara voia mea in propriul meu Sange .. Cand am crezut ca am iesit pe acea Usa ..am realizat ca tocmai am intrat .. Inapoi in locul de unde in seara aceea am horatat sa plec .

Ma intorsesem in locul unde fusesem trimisa de atatea ori. Ma intorsesem in momentul "plecarii" mele .. Mi-am privit chipul in oglinda sparta . Nu era ultima data , stiam asta. Am facut un pas inapoi, am alunecat in balta sangelui scursa pe jos.. si nu am simtit decat ... Caderea.

Apoi sunetele asurzitoare au revenit ... Nu le mai suportam .. dar miscarea imi era imposibila .. Adevarata greutate reveni mai puternica pe trupul meu. Sunetele asurzitoare pareau tot mai aproape de mine . Apoi .. liniste! S-au oprit! Oh .. erau doar sirenele unei masini , cred... Cine sunt acesti oameni ? Oh ... ei sunt .. Ei doar.. Ei incearca ...

Sa ma readuca la viata.

Probabil ....

" ...Nimic din ce-ar putea întruchipa asemănarea mea nu înlesneşte cu adevărat esenţa proprie , acidă în mine , otrăvitoare pentru ceilalţi.

Probabil Moartea va veni asupra mea nesăbuită şi mult prea înfometată ca să mă mai întrebe "Vrei?" , probabil totul se va termina în mai puţin de o clipă stinsă în Amurg , probabil nu voi şti că am plecat dintre voi nici dacă mi-aş deschide ochii să mai văd o dată Răsăritul ..
Probabil Totul nu ar mai avea nici un sens atunci.
Probabil Visul nu ar mai fi vis , ci un simplu vârtej de erori umane , însămânţate de-a lungul timpului în mine..Probabil suflarea mea nu ar mai stinge ultima lumină , probabil Tu nu vei fi niciodată lângă mine .. nici măcar să-mi sorbi moartea de pe buze , nici măcar să-mi săruţi ochii stinşi ..
Probabil voi primi ceea ce merit ..Ceea ce am făcut ca să merit ..
Probabil toţi se vor stinge înaintea mea. Aş fi nevoită să-mi îngrop rădăcinile şi odraslele cu mâinile goale , golită şi eu în mine însămi , de dor şi durere ..
Probabil nici Iadul nu mă va primi ..

Probabil voi rămâne a nimănui ..

Aş fi vrut să rămân a Ta .. Să mă ai într-o palmă , cenuşă măcar rămasă .. Să mă risipeşti printre degete , să mă azvârli în Valuri hămesite , să mă respiri .. să mă doreşti în viaţa ce-ar urma şi să mă aminteşti în viaţa ce-a trecut ..

Aş fi vrut ca totul să se fi scurs altfel ..
Multe nu au fost aşa cum ar fi trebuit , pentru mine ..
Nu sunt eu de vină pentru că ...

....că le-am trăit aici, aşa ..

Probabil nimeni nu va şti şi cine le ştie deja , le va păstra , apoi uita ..

Probabil că nu am fost făcută să Te iubesc , ci să Te dezamăgesc , să Te înşel , să Te învăţ a-mi fi Călău.

A mă urî .

Probabil Nenăscutul meu va muri înainte de a se naşte .

Trist.

" Dulce amăgire , cutreieră-mi fruntea în cete de gânduri şi pierde-mă în ele , să nu-mi fiu lucida propriei mele morţi !"

Probabil nu înţelegi , nu ? Citeşti .. dar nu înţelegi . Şi dacă înţelegi , nu poţi atinge.

Probabil mâine va rămâne ieri.
Pentru mai mult de-o veşnicie.



Probabil ..."

Asteapta ...

... Asteapta-Ma cand se va sfarsi ultima raza de lumina iar Eu voi pasi in Intunericul absolut , imi voi intinde bratele spre tine si-mi voi asterne parul pe umerii tai. Asteapta-Ma cand ecoul iti va sopti pasii mei , cand glasul meu iti va starni tacerea . Atunci vei fi nevoit sa dai crezare Celui dintai Vis din viata trecut in moarte. Atunci nu va mai fi nici ura, nici iubire, nici viata , nici moarte. Va fi Gol. In care tu vei pica. Iar Eu am sa ma asigur ca-ti va fi etern ...

Vis cenusiu ...

Vis cenusiu.

Am cautat indelung urmele mainilor tale din cea din urma atingere ingropata in mine.
Am scormonit cu carne vie intr-un pamant umed si plin de dorinta. Am dezlegat plasele tesute din al mintii vesmant crud , am scormonit precum un animal hamesit , umilit lasandu-ma de mireasma mortii tale.

Acestea sunt randuri pierdute.

Mai mult sau mai putin nimeni le va intelege. Insa Tu le vei inghiti . Si le vei adormi in Tine.

" Ce faci, Demone ? Ti-e teama de Oglinda ? Nu-ti place Visul ? ''

Am incercat INDELUNG sa te privesc. Tinut atata timp departe de Iadul meu sfant , credeam ca nu exista adapost mai bun decat acela unde aveam misiunea a te aduce cu forta .
Te-am patruns in fragezimea ta , ti-am adulmecat fiecare scancet de durere , te-am posedat asa cum altii au facut-o cu mine ..inainte de a fi cel ce din Iad a fost trimis : un demon.
Insa nu am crezut vreodata ca .. te voi iubi.

Vis cenusiu.

Am ars. Focul pentru prima oara in existenta mea.. m-a purificat.

Prins cu tine in Oglinda , amandoi am cazut in acelasi vis fara sfarsit. Inca imi mai amintesc cum bratele noastre s-au acceptat pentru prima oara fara a ne mai rani reciproc , inca imi mai amintesc cum buzele tale mi-au indulcit limba amara , cum ochii tai au facut lumina intr-ai mei , cum pieptul tau mi-a dat curgere Ceasului din mine , cum pentru prima oara am simtit ..Inima ..
Nu am stiut ce inseamna Visul pana ce am visat impreuna.

Nu am stiut cine sunt ...


....pana ce te-am stiut pe tine. "

Ganduri printre ..ganduri

... Sunt un flux al propriei mele constiinte , luciditatea ma face perfecta asa cum sunt si nu asa cum altii m-ar vrea sa devin , sunt "goala si lipsita de personalitate" pentru unii dintre cei care-si fac un hobby in a (ma) judeca , dar sunt atat de plina de iubire si pacat , fericirea nu consta in a-ti dori ceva ce nu e pentru tine ci in a te bucura de ceea ce ai , chiar si durere , sunt fericita ca imi pot imbratisa gandurile si ca pot starni haos si dezgust pentru cei care nu ma vor ! Sunt fericita ca am un Trecut prin care am ajuns la un Prezent , sunt fericita ca nutresc ce pt multi dintre voi gasiti interzis !!!! "

"Imi doresc sa fi avut un Inger pentru un singur moment de dragoste , insa sunt indragostita de propria-mi lacomie ... de a avea ceea ce nu imi e dat sa traiesc ! Ingerul din mine in Oglinda L-am inchis , de cealalta parte eu si Demonul , amandoi am ramas vesnic imbratisati sub Mastile incremenite ale Lumii voastre !

Imi doresc sa te fi avut inainte de a fi ceea ce am devenit , un singur moment de iubire as avea nevoie sa'mi curat mizeria din Mine , insa nu ma mai poti privi, chipul imi e cu mult prea murdar de Masti din minciuni zamislite , totusi prin Minciuna se ajunge la Adevar ... Sunt doar un chip cioplit al Adevarului.

Cu bine , Soarele meu .. Astept Furtuna ce va sa fie inaintea Tacerii dintru Tine , Astept Iubirea ce va sa piarda intru monstrul cu suflet , iti astept Suflarea intreaga .. sa te iubesc fara sa ma iubesti si sa traiesc fara sa mor .. Cenusa din trupul meu in Zari se va risipi , nici Marea intreaga nu'mi putea tainui cantecul .. Cantecul ce nu-l canta nimeni .. Doar Visele ce-l tainuiesc ..

Vise... Care Vise ..

Copile!!!!

Copile , sa nu-ti uiti povestea niciodata .. Sa ramai la fel de dulce in scancetul tau , sa-ti imbratisezi mereu Adevarul pentru ca aceasta iti e singura Radacina de care pentru o eternitate vei ramane agatat , aici si dincolo.. acum si cand va sa vie Timpul tau ..acel Timp ...
Copile ..si sa nu-ti mai arati vreodata zambetul celor nu stiu sa-ti rada , sa mai incerci a-i invata sa rada e chiar virtute pentru pacatele lor , ei nu merita ... stii foarte bine ca ei NU MAI merita nimic din ce al tau mereu a fost sa fie ! Si sa refuzi Imbratisarea lor , caci esti singur, singur ai fost ..imbratisat de o Lume-ntreaga ..ce te-a indragit mai mult pentru mireasma ta de copil si nu pentru sangele cald ce candva ti-a curs prin vene ..Si copile.. sa nu mai iubesti vreodata ! Sa nu mai simti nimic ce Furiei si Dispretului le este contrar , sa simti este hrana pentru Lumea asta , infometeaz-o si las-o sa se risipeasca ..asa cum ea Te-a lasat pe Tine sa te risipesti printre atatea vise , las-o sa se smulga din sine asa cum ea te-a lasat sa te smulgi din propriile-ti vene ! Niciodata sa nu mai crezi ! niciodata sa nu mai crezi ca pentru ei ar conta ce pentru tine a contat atat de mult ! Credinta ti-a fost Lumina mult prea "oarba" , e Timpul sa te-ngropi in Tacere , sa-Ti acoperi pieptul cu mainile ..pentru ca inima sa nu ti se mai auda niciodata batand in auzul lor! E timpul sa inchizi ochii si sa porti cu Tine ..Odihna. E timpul ca buzele tale sa nu mai murmure niciodata dorinta de a avea si regretul de a pierde! E Timpul sa simti Caderea .. ei isi vor intinde bratele sa te cuprinda , dar intr-un Final .. alegerea iti apartine, Copile!

Heartless

Sunt un Dragon de Foc nestins ce se-nteteste repede in valtoarea Vietii si se stinge lent in bratele Mortii , flacarile mele imi mistuie interioriul , din Iad parca am fost plasmuit sa ma alung pe Pamant , durerea ma smulge dintru mine insami , dansam impreuna , in mainile tale imi las vrerea sa ma poarte , sarutarea ta e amara , imi place .. esti amagitor si asta imi place .. esti plin de Minciuna ..si asta la fel, imi place.. caci prin tine ajung la mine , minciunile tale ma poarta spre calea pierduta in Adevar ! Iubeste-ma asa cum sunt , smulge'ma din radacina'mi stearpa si din neputinta de a fi mai mult .. Iubeste'mi Masca in spatele careia privirile'mi ard sarutari pe buzele tale , descopera'mi bataile pierdute intr-un piept de ceara ce se topeste dintr-o simpla atingerea a ta .. Clipa se sparge in pieptul meu, Lumina se stinge in ochiul meu , Furia isi saruta Intunericul..

Through Fall we capture the wind of change ..

Through Fall we capture the wind of change ..

Once upon a time there was a small light .. We have never seen a sunrise before and We have always hopped for one last breathe to hold .. We have always hopped to live long enough for only one sunrise to see before ..everything changes.

So , through Fall we capture the wind of change ..

And We’re sorry we’ve never could keep your light on .. so bring Us darkness to hunt each other’s souls , bring Us torment to wipe out each memory tear , bring Us joy to praise the sadness .. Darkness We feel , darkness We are ..

Scrisoare din zilele pierdute ( old one )

Mi-am reţinut cuvintele în tot acest timp sperând cumva că voi ajunge să mi le înghit până la refuz .. Atunci ar fi  curs toate năvală din mine , ar fi curs adevăruri turnate într-atâtea minciuni .. atâtea chipuri cioplite ale adevărului meu .. Despre Adevărul meu ..

Aş fi vrut să vină o zi precum aceasta în care să-ţi spun că te urăsc , în care să-ţi fi vărsat furia venelor mele şi să-ţi fi turnat într-un sărut , otrava buzelor ăstora ce ţi-au murmurat  în fiecare ceas  numele şi bătăile inimii ..
Aş fi vrut să te fi pedepsit crunt pentru propria-mi neputinţă de a te fi păstrat aproape , în mizeria stăpână pe sufletul meu negru , în urma paşilor mei .. să-ţi fi simţit măcar şoapta unui nume mort şi rece „Diana…”
Adevărul meu este mărturisit acum, aici , în frânturi ..
Sunt nevrednică de iubire , cu atât mai mult de cea pe care vreodată ai fi fost capabilă să mi-o dăruieşti . Obişnuiesc cu bună ştiinţă să mă pângăresc pentru simplul fapt că accidental exist , altfel voi fi nevoită să pângăresc pe ceilalţi. Căci ce altceva mi-e dat să măsor în această-mi continuă nefiinţă decât moartea unor vene din care sângele nu se vrea a fi curs niciodată ?
Sunt haotică. Foarte haotică. Acum te vreau, în ceasul  următor te dispreţuiesc , însă niciodată nu încetez să mi te iubesc şi Dumnezeu mi-e martor că ţin cu dinţii de acest ultim sentiment păstrat în mine ca un animal ce-şi savurează necontenit ultima hrană de teama de a nu rămâne veşnic sortit foametei ..

Promisiune .. Promisiuni .. Legământ ..

Ne-am cunoscut în urmă cu suficient timp cât să realizăm Acum că povestea noastră a început cu o promisiune ..Ne-am promis ochilor priviri pline de iubire , ură, furie , teamă , nevoie , dorinţe .. Cuvinte nespuse .. Ne-am promis buzelor  atâtea cuvinte nespuse  , atâtea şoapte şi atâtea cântecele de toamnă .. Toamna ..Da , Toamna ştie că eu sunt a ta. Ceilalţi niciodată nu vor ştii despre noi aşa cum Toamna ştie. Şi Toamna ştie despre toate promisiunile noastre …
Căderea . Căderea este cel mai adânc sentiment pe care Toamna ni l-a oferit în dar ; am căzut în braţele ei , printre frunzele ei , de fiecare dată am încercat să-ţi adorm pleoapele obosite în vise de toamnă ..
Legământ ..

Legământ e ceea ce avem acum. După atâta timp .. După atâta timp , câţi şi câte nu au trecut prin noi , însă noi nu am trecut niciodată prin ei ci prin noi înşine. Noi am trecut prin ..Noi. Legământ este ceea ce simt pentru tine şi ceea ce tu simţi pentru mine. Nici într-un mileniu , nimeni nu va înţelege asta vreodată. Nimeni nu o va înţelege pe Diana.
Diana a murit nu doar o singură dată. Însă Diana  nu a murit niciodată pentru tine. Diana doar renaşte. Şi asta pentru tine. Diana …
Poate că mă-ntorc mereu la tine pentru că eşti singura fiinţă capabilă să mă regenereze… Singura fiinţă care-mi risipeşte cenuşa , iar apoi mi-o caută şi mi-o adăposteşte din calea vântului ..

Aceasta este o scrisoare din zilele pierdute..
Am rătăcit în întuneric pe drumuri mai singure decât am crezut că voi fi eu vreodată. Şi totuşi .. am fost. Sunt.

Din întuneric m-am născut să strălucesc dincolo de hotarele sale. 

Scrieri de sentimente vechi

Rădăcini

*RĂDĂCINI:


Îşi frânse genunchii de asfalt , scuipă ceva sânge cu pământ , loviturile încă îi mai contractau muşchii , buzele îi tremurau într-un ţipăt strangulat , iar ochii i se înnegriseră.

În bucăţile sfărâmate ale oglinzii se proiecta imaginea ei. Sânii îi erau însângeraţi , pântecul clocotea în vibraţii sacadate , spatele îi trosnea în dureri nemărginite.

Îşi frânse unghiile din carne şi sânge în peretele camerei. Durea ca dracu. Nu ştiu pe moment ce i se întâmpla, ştia doar că trupul îi urlă într-un extaz al durerii , dincolo de limitele lumeşti. Se înecă şi scuipă violent încă o gură de pământ şi sânge. Paşi cutremurători se auzeau zguduind fiecare perete , iar oglinda îi cutremură pentru o clipă privirea : se întâmpla! Chiar se întâmpla!

Calmează-te ! Nu poţi decât să laşi să se întâmple... îşi spuse fremătând printre mişcări nevăzute. Veneau. Venea. Orice ar fi fost .. venea. După atâta timp , venise să-şi ia promisiunea în dar.

Mamă .. Ce-ai făcut..

Îşi simţi deodată coloana ca şi scoasă din rădăcini , atunci rupse tăcerea şi urlă din toată fiinţa. Şi urlă. Şi urlă. Atunci îşi căpătă după atâta aşteptare ..aripile.

Într-adevăr, renaşterea doare !

Paşii se auzeau tot mai aproape de ea. Se ridică sprijinindu-şi palmele pătate de sânge . În ciobul de oglindă rămas îşi văzu dinţii depăşindu-i buzele într-un surâs dureros. Apoi ochii. Acum ochii ei nu mai erau de lut. Negrul ochilor ei reflectau o adevărată grădină a Întunericului. Sute de trupuri goale , dezbrăcate de păcate în mod repetat , se îmbinau într-un dans al amorului negru , în ţipete de jale, regret, cereau îndurare şi absolvire ; într-adevăr .. grădina Edenului văzută de cealaltă parte a Oglinzii ..

Când îşi întoarse privirea către fereastră , vuietul puternic al vântului smulse toate gratiile ..apoi ei veniră. Şi intrară. Unul câte unul apoi mai mulţi , lacomi şi doritori pentru trupul ei neprihănit . Cu cât se înfruptară din ea, cu atât aripile luau formă iar când îşi ridică privirile către Cer ,într-un cor toţi îi murmurară că nu există adăpost decât Jos ..şi îi forţară privirile către pământ , atunci fiinţa concepută îşi văzu un cu totul alt părinte…

Reflecţii ( Old One)

Sunt un mormânt de credinţe oarbe.
Ochii mei îşi au culoarea lutului şi privirile-mi încremenesc uneori într-o ceaţă densă şi ascuţită , acolo unde braţele lor se pierd iar strigările devin ecouri. Simple ecouri.
Sunt lucidă propriei mele existenţe , o fiinţă ce nu-şi poate deschide aripile decât în Cădere.
Vreau să mor. Ca să pot exista . Vreau să mor din prea multă dorinţă de viaţă. Vreau să mă întorc Acasă la un Tată căruia niciodată nu i-am cunoscut chipul. Vreau Acasă ..
Sunt captiv într-un trup de femeie sortit pângăririi , sunt captiv în ochii ei mult prea orbi ca să mă vadă şi să mă elibereze . Sunt aici. Aşteptând mâinile ce mă vor smulge din ea şi din mine însumi.

Salvează ..

Salvează înainte de a renunţa.

Nu am salvat nimic altceva decât resturi din care nu mă mai pot întregi.
Fost-am cândva un întreg.
Obişnuiam să urmăresc de pe cealaltă parte a oglinzii .. Jumătăţile. Eu nu am simţit niciodată cu adevărat Singurătatea aşa cum Ele au simţit-o pentru că eu m-am născut cu aceasta curgându-mi prin vene şi şoptindu-mi în vise. Aş fi vrut să le cunosc singurătăţile. Aş fi vrut să ştiu ce-nseamnă a fi neîntregit , însă eu nu am jelit niciodată decât pe mine însumi . Moartea lor am onorat-o cu câteva lacrimi ipocrite apoi am mers mai departe. M- am născut întreg şi am petrecut un sfert din viaţa de aici minţindu-mă că sunt precum Ceilalţi. Minţindu-mă că într-o bună zi voi ştii ce-nseamnă să fi fost un copil bun , un adolescent în căutarea identităţii , un adult pe drumul maturităţii .. M-am minţit că într-o bună zi voi fi şi eu precum celelalte fete devenite femei , aşa cum mă mint că voi fi şi eu mamă .. Însă cine spune că orişice femeie are dreptul de a fi mamă ? .. Cine spune că eu aş putea ... Cine îmi spune MIE că sunt precum Ceilalţti când TOT ce-am putut să realizez AICI sunt resturile din proprie-mi carne prea devreme putrezită ?!

Oh...
Tot ceea ce am realizat .. a fost numai deosebire dintre mine şi ceilalţi. Dacă nu aş fi fost contra propriului patetism, mi-ar fi părut rău pentru mine. Însă nu-mi pare.
Sunt ceea ce sunt . Şi ceea ce sunt e ceea ce merit.

Credinţele mele oarbe ..

Am crezut în durerile lumeşti ca fiind doar ale mele . Nu ştiut-am că ceea ce a durut până acum nu a fost decât proiecţia propriilor mele credinţe .. oarbe. Nu doare să fiu diferit de Voi. Nu doare să fi gustat mizeria lor. Nu durerile sunt cele care dor ,ci noi. Eu. Eu dor. Eu dor şi mă dor pe mine însumi.

Nu mai sunt vise în ochii mei.

Nu mai sunt vise în ochii ei.. Nu mai sunt ramuri printre care să rătăcesc. Nu mai sunteţi Voi pe care să alegem. Nu vor mai fi nici amintiri la care să ne întoarcem.

Şoapte..

Şoapte îngână glasul ei mut. Soapte amuţite.
Vechi cântecele , murmur neîncetat , pământul îşi face chemarea..

Ceea ce văd în oglindă mă dezbracă de orice temeri. Şi ceea ce văd în oglindă mă jupoaie de orice speranţă.

Slavă Mie , căci există Măşti ..

Fără Titlu.

Arcana - Autumnal    


Mi-ar displace enorm să vorbesc despre ce simt şi gândesc într-un mod atât de direct ca la persoana întâi şi totuşi o fac (deocamdată) şi asta pentru că în momentul de faţă sunt fucked up psihic şi caut să curg prin cuvinte, lacrimi , urlete , mâzgălituri or whatever , I dont really care right now .. 
 Modul de exprimare nu este chiar unul coerent sau mă rog .. logic interpretabil , aş fi putut la fel de bine să scriu frumuşel pe o foaie de hârtie toate astea, însă chiar şi-n suferinţă arogantul de mine îşi doreşte să fie văzut (poate un pic de atenţie nu strică niciodată ..ce credeţi ? ) sau poate am chef de glume la ora asta , spirit glumeţ pe care numai eu l-aş înţelege acum.
Cum să încep şi cum să spun ... Nu sunt deprimat. Sunt terifiat. Îmi izbesc cu nonşalanţă tot curajul avut vreodată în mine de o oglindă  plină de frici şi năluci , izbesc cu atâta disperare şi sete de a crăpa , încât totul se face praf şi pulbere .. iar chipul meu îşi capătă noi trăsături în bucăţi frânte de oglindă. "Ştii .. " îmi spun eu , ".. e ciudat cum acum te regăseşti , privindu-te mai mult de jumate din tine sfărâmat " şi chicotesc iar zâmbetu-mi rămâne crispat între cioburi .. " Râde ciob de oală spartă !" şi râd isteric şi îmi râd isteric ..
Ăsta-s eu. Aici rămân eu. Acum. Aş vrea să mă pot întoarce. Aş vrea să pot crede că mă pot întoarce. Aş vrea să cred măcar ..în ceva. Însă mi-am pierdut demult credinţa. În ceva. În orice. Sunt atât de mulţi aş vrea , dar sunt toţi goi .. Nu prea mai e cine-ştie-ce  acolo unde nu mai există credinţă , ştii .. Uneori nici măcar praf. Faptul că sunt terifiat e doar o consecinţă. Uneori mi-e groază atunci când privesc oglinda 'ceea .. iar groaza însăşi îmi zâmbeşte şi în acel uneori ... ştiu că e singurul lucru sincer dintre noi doi ..




 Am crezut în durerile lumeşti ca fiind doar ale mele . Nu ştiut-am că ceea ce a durut până acum nu a fost decât proiecţia propriilor mele credinţe .. oarbe. Nu doare să fiu diferit de Voi. Nu doare să fi gustat mizeria lor. Nu durerile sunt cele care dor ,ci noi. Eu. Eu dor. Eu dor şi mă dor pe mine însumi.


Ceea ce văd în oglindă mă dezbracă de orice temeri. Şi ceea ce văd în oglindă mă jupoaie de orice speranţă.