Sunt eul dintre atâtea Euri ascunse-n Tine . Noaptea asta plăplândă mă aduce pe braţe de umbre în hăul căderii fără sfârşit , nu purced nici cauză , nici efect, decât o continuitate mai crâncenă decât veşnicia-mi putrezită-mi timp şi spaţiu.
Să fie doar o minciună sau chipul fad al adevărului din mine, să fie doar rânjetul umbrelor macerate într-un întuneric fără început şi fără sfârşit sau să fiu Eu, doar ..eul ? Mă simt fără formă şi sfârşit şi-mi rămâne doar Cuvântul . Din nou .. Cuvântul.
Îmi joc printre degete realitatea spiralată-ntr-un cavou de amintiri râncede , uneori sunt singurul jucător şi tot mai singur.. Alteori sunt mai pregnant decât Nimicul , caut să-nghit Totul şi Restul mă respinge deopotrivă cu Tine ..Metamorphoza-mi doare fiecare cuget , oasele-mi sunt frânte in vise violente , ţeasta-mi scurge mintea invadată.. Şi nu am loc, şi nu am scop, şi nu am capăt , şi nu am tot ..Sunt eu , Eul rămas pe dinafara Ta , pe când Tu mă cauţi vomându-Ţi minţile obosite în vise violente. Sunt cel gol , rămas în goliciunea Ta , carne şi sânge , oase frânte şi-n paşi pierduţi.
Ce tristă-Ţi e existenţa , Metamorphule !
Eu sunt..
- Euphoric Katalepsia
- Bucuresti, Romania
- Eu sunt Noi, o grămadă de variante mai mult sau mai puţin dispensabile . Eu sunt Tu , scânteia din ochiul tău atunci când mă doreşti sau mă dispreţuieşti. Eu sunt Nimeni , singurul anonim ce se bucură de toate bogăţiile fără a i se reclama ceva. Eu sunt Nimicul , cel care mereu îţi rămâne atunci când totul te-a dat deoparte. Eu sunt gândul ce nu-şi mai încape în minte şi visul captiv în ochi deschişi. Eu sunt catalepsia euforică , dulce înmărmurire între hotare nedescrise ochiului uman, beatitudine pulsând a moarte şi viaţă fără început.. Aşadar , Eu sunt!
