Eu şi Voi ..
Eu cu Voi.
Tigară ...
Îşi aprinse o ţigară inhalând deopotrivă primul fum şi aerul tăios de afară .
Muţenie. Nimic nu se mişca în jurul răsuflării sale decât fumul cald odată cu pierderea de sine. Nimic nu se mişca în capul locului decât clipirile sale obosite şi absente în vise albe. Nimic ..
Ţigara părea a mocni singură între buzele lui uscate şi răsuflările îi deveniră tot mai eşuate în uzul lor normal.
Mă întreb .. când se vor termina toate astea odată şi odată ?
O întrebare absolut retorică , izbindu-se în absenţa oricărui răspuns. Era golul sculptat în adâncul pieptului său ceea ce îl împovăra în acea secundă. O secundă grea , interminabilă . Un moment de trecere în fiinţa măştilor sale , un moment în care ar fi vrut să-şi dea jos pielea şi să aibă curajul să se privească în oglindă , să aibă voinţa necesară de a-şi vedea chipul şi cu toate astea .. să-şi zâmbească pentru prima oară . Cu adevărat. Să-şi întâmpine Chipul care niciodată nu a fost lăsat să vadă lumina zilei , Chipul care a văzut doar Noaptea , Chipul închis între patru pereţi , mereu abandonat promisiunii zilei de mâine , abandonat promisiunii pur şi simplu ..
Urăsc promisiunile ...
Frigul îi trezea mereu memoria , îi aducea aminte cine este acum şi câţi a mai fost atunci .
Toata viaţa mi-am irosit-o pentru asta ..
Fereastra deschisă îi părea încă şi-acum o invitaţie ..Reflecţia sa din geamuri îi aducea totuşi aminte de ce nu o poate face, de ce nu poate accepta . De câte ori spărgea o oglinda , fiecare ciob îi aducea aminte cine este acum şi câţi a mai fost atunci. Iar vidul îi devora invelişul interior , frântură cu frântură . Dacă şi-ar fi aruncat măştile acolo, cu siguranţă acestea l-ar fi tras în acelaşi vid odată cu ele.
Sunt nimic , sunt totul .
Îşi consumă ultimul fum şi-şi strânse ţigara în pumn ..
Şi cu toate astea , sunt responsabil pentru fiecare dintre Voi . Eu Vă sunt părinte şi iubit .
Nu mai există cale de întoarcere . A existat un Început. Şi va exista şi un Sfârşit. Odată cu Voi.
Însă , Acum .. nu e ceasul.
.... iar ferestrele se închiseră.
Violate me, January victim All my life I've wasted for this Violate me, show me your religion All my time I've waited Take my voices, learn to love them
Eu sunt..
- Euphoric Katalepsia
- Bucuresti, Romania
- Eu sunt Noi, o grămadă de variante mai mult sau mai puţin dispensabile . Eu sunt Tu , scânteia din ochiul tău atunci când mă doreşti sau mă dispreţuieşti. Eu sunt Nimeni , singurul anonim ce se bucură de toate bogăţiile fără a i se reclama ceva. Eu sunt Nimicul , cel care mereu îţi rămâne atunci când totul te-a dat deoparte. Eu sunt gândul ce nu-şi mai încape în minte şi visul captiv în ochi deschişi. Eu sunt catalepsia euforică , dulce înmărmurire între hotare nedescrise ochiului uman, beatitudine pulsând a moarte şi viaţă fără început.. Aşadar , Eu sunt!
