Eu sunt..

Fotografia mea
Bucuresti, Romania
Eu sunt Noi, o grămadă de variante mai mult sau mai puţin dispensabile . Eu sunt Tu , scânteia din ochiul tău atunci când mă doreşti sau mă dispreţuieşti. Eu sunt Nimeni , singurul anonim ce se bucură de toate bogăţiile fără a i se reclama ceva. Eu sunt Nimicul , cel care mereu îţi rămâne atunci când totul te-a dat deoparte. Eu sunt gândul ce nu-şi mai încape în minte şi visul captiv în ochi deschişi. Eu sunt catalepsia euforică , dulce înmărmurire între hotare nedescrise ochiului uman, beatitudine pulsând a moarte şi viaţă fără început.. Aşadar , Eu sunt!

sâmbătă, februarie 26, 2011

.Amintire.

Adevărul e că-mi lipseşti. Nu au trecut decât şapte ani destul de efemeri ca şi vieţile noastre plăpânde de Aici , însă îţi simt lipsa şi totodată prezenţa în mine ca şi cum lucrurile ar fi stat astfel Dintotdeauna , Iubita mea. Îmi lipseşte Verdele magic dimprejurul casei noastre , îmi lipsesc acele furtuni neiertătoare din perioada verilor însetate , la dracu' .. cât îmi lipsesc norii cenuşii ce se adunau deasupră-mi şi lipsa oricărei temeri de pe-atunci , de parcă eu însămi mi-aş fi fost vârtejul furtunii . 
Cred că Magia a luat sfârşit odată cu Tine. Cred că acolo unde Te-ai surpat în ţărâna acestei lumi sterpe , Magia s-a surpat odată cu Tine. Pentru multe ceasuri am crezut asta aşa cum o cred şi acum pentru că regretul îmi e peste putinţă ..
Rătăcesc  în timp ,în ceasuri nevăzute de ceilalţi şi cau din nou locul unde mi-am lăsat rădăcinile şi prefer de o mie de ori să îl găsesc cu ochii-nchişi decât altfel ori realitatea celorlalţi nu-mi oferă acum decât ..rămăşiţe. Dar Tu nu eşti printre rămăşiţe. Te iubesc într-atât de mult încât uneori mi-am pus la îndoială propria-mi judecată .. m-am întrebat dacă nu cumva totul mi-a fost aievea şi asta pentru că niciodată nu voi vrea a înţelege dorinţa unui lucru care aici .. este imposibil . 
Dar cum spuneam : îmi lipseşti . Şi-ţi păzesc împrejurimile . Nu a existat şi nu va exista o singură zi în care să nu păstrez acel Tot intact .. exact aşa cum ai lăsat când ai plecat . Când păşesc acolo , drumul îmi aduce în cale mai aproape Porţile , ca şi cum întotdeauna am fost aşteptată ; deschis o poartă , totul este atât de strălucitor , verdele îmi zâmbeşte pretutindeni , florile se apleacă de pe ramuri şi îşi deschid aripi în voia vântului , copacii murmură şi leagănul se-nclină în paşi invizibili ..Şi Te simt pretutindeni .

vineri, februarie 25, 2011

Memories from an Alternative Life ...


I wish I could have cried at that time , I wish I could have tasted some salty tears behind my eyes , but my eyes were frozen so my life from that hour and the only thing I could have reached behind myself .. was a long way of an eternal .. Life.

It was all ended . Everything that we enjoyed for all this time , everything that was green and sunny in our eyes , every bird and every flower from this sky and this ground .. ended. I had to walk on every stone under my bleeding steps and I had to kill with my bare hands everyone who stood in my way .. How am I suppose to live with such things now ? ..even I did the right ones ..but sometimes , doing the right things is not the same with doing what you really want or love to do .. 

Wish I could have had something else to choose .. something else but this blood on my face and my hands . And it is all ending so my steps aproach to the edge .. I want this to be ended before my eyes , eternal is way too long for a man who's got nothing to live for .. And there's no other world than the one I've made it by my own . And there's no other darkness than the one that finally swallows me deep inside the hole , I  am finally free to fall . Free to become from Ashe.. to Dust and no wings shall grow back to save me anymore . There is no such thing .. maybe never had been . 

duminică, februarie 06, 2011

Remember ..NOT.

Sufletul ei se-ntindea între aşternuturi de zăpadă , cerul fremăta lacrimi negre , iar sângele înghiţea lacom albul rece din jurul său . Adânc în ochii ei se strecură o himeră neagră , pătrunzând dureros marginile privirilor din jur şi totuşi zâmbetul îi devenea tot mai transparent şi îngheţat.
Până şi Soarele purta doliu în acea după-amiază târzie şi corbii îşi purtau dansul morţii în cercuri  haotice. A fost ceasul în care lumile au năvalit oarbe şi orbite , ceasul în care carnea s-a lăsat pradă dezintegrării şi sufletul a rămas singur , gol şi încă pulsând în braţele unei morţi reci.
Era ceasul al Şaselea din sutele de ceasuri scurse printre gânduri induse într-o luptă constantă de supravieţuire .  Căuta sub o formă nedefinită să îşi adune ultimele răsuflări pentru ca gândurile ei să schiţeze cele din urmă retrospective ale vieţii de-Atunci . Dintr-o dată , devenise ea însăşi ancora ce îşi căuta prinderea în tărâmul vieţii , însă moartea abia ce-şi ascuţea ghearele reci în acel ceas şi moartea nu se grăbea deloc . Poate că nici nu vroia să trăiască , era dorinţa de a exista cea care îi devora sufletul ca un vierme laş în faţa Inevitabilului . În acel ceas , tot ceea ce simţise vreodată , tot ceea ce trăise îngheţa într-un mod lent şi dureros .
Groaza lua naştere într-un pântec fără formă şi totuşi părea a-i fi sfâşiat fiecare centimetru de carne , cu cât dorinţa de a exista îi creştea deopotrivă ..
Unde dracu' se afla de fapt ? Cine era acum ? Cine era aici ? Ce era peticul ăsta de lume în care s-a trezit fără puterea de a se trezi ? De ce doare într-atât ? Era ..Iadul ? Iadul ei ? ..sau era Purgatoriul ? De-a lungul vieţii sale încetase să mai creadă în astfel de tărâmuri ,de fapt încetase să mai creadă în orice altceva în afara minţii ei , aşadar .. "asta" trebuie să fie ceea ce mintea ei a creeat . Era nebunie ? Era .. real ? Durerea întotdeauna îi aducea aminte că ea însăşi e reală . Durerea i-a fost prieten foartă multă vreme . Cum ar fi putut face acum diferenţa ? Şi dacă făcea vreo diferenţă .. cu ce ar fi schimbat asta lucrurile de Acum ? Niciodată nu a ştiut cine este cu adevărat cu toate diferenţele din jurul ei . Şi cine erau cei care o priveau de pe margine ?



TO BE CONTINUED .... OR NOT.